Victimele lui Anders Breivik

Some of my friends tried to stop him by talking to him. Many people think on the island that it was a test … comparing it to how it is to live in Gaza. So many people went to him and tried to talk to him, but they were shot immediately.

“Stop him by talking to him”? Se duceau la el sa-i explice ca nu e frumos sa omoare oameni? Destul de greu sa convingi un nebun in timp ce isi descarca mitraliera in tot ce misca ca nu e bine ce face. Nu vreau sa-mi imaginez ce s-a intamplat acolo, insa chiar nu inteleg ce lucru i-ar fi putut determina pe oamenii respectivi sa creada ca ar putea sa negocieze cu un criminal in plina dementa.

Cei omorati se aflau la o intalnire a tinerilor din Partidul Laburist. Probabil multi dintre ei inca idealisti educati in asa fel incat sa-si reprime instinctele de conservare si sa urmeze calea “moralitatii”. Ce prostie! Nu poti aplica acelasi tratament unui bolvan de cancer in stare terminala cu al unuia care trebuie sa-si scoata amigdalele. Nu-i poti zice unui psihopat cu o arma sa stea jos la fel cum i-ai zice unui caniche pitic.

Poate din intamplarea asta ingrozitoare oamenii isi vor reaminti ca frica de “bau-bau” nu e doar o poveste de tanci iar fuga este cat se poate de sanatoasa. Uneori te tine chiar in viata.

R.I.P.

Arta alternativa [guest post]

Buna, numele meu este Björk Guðmundsdóttir, insa lumea ma cunoaste doar ca Björk (adica Biorc). Am copilarit intr-o mica insula din Europa inconjurata de natura si animale iar de departe preferatii mei au fost pescarusii. Mi-au placut atat de mult incat mi-am jurat ca atunci cand ma fac mare, sa devin si eu unul.

Anii au trecut greu si anevoios, dar prin vointa si incredere, am reusit sa ma transform. La inceput am fost acoperita complet de puf, iar usor usor au inceput sa se iveasca si penele. In adolescenta eram deja un pescarus in toata splendoarea!

Cu timpul insulita pe care zburam mi s-a parut prea mica pentru aspiratiile pe care le aveam. Norocul a fost sa fiu abordata de catre un pinguin imbracat intr-un costum scump, asa cum mai vazusem doar in filme. Acesta mi-a spus ca e in cautare de noi talente si ca vrea sa ma faca faimoasa, ca o sa ma vada o lume intreaga. Tot ce trebuia sa fac era sa cant. Probabil va intrebati “un pescarus care sa cante?” Asa mi-am zis si eu. Eu nu vroiam sa cant, eu vroiam doar sa zbor! “Lasa ca te zbor eu dupa ce canti pentru mine!” – mi-a zis pinguinul. Atunci am inteles. Trebuia sa ma las calauzita de pinguin pentru ca in sfarsit sa-mi vad visul cu ochii: sa zbor inconjurul lumii!

De aici lucrurile au luat o alta intorsatura, am aflat ca nu era de ajuns sa fiu doar un simplu pescarus, trebuia sa fac anumite compromisuri, fiind nevoita chiar sa-mi dau penele jos! Pinguinul mi-a spus ca ar trebui sa fiu fericita ca am fost aleasa, pentru ca nu am niciun talent special si va trebui sa-i facem pe oameni sa creada ca daca nu se intelege exact ceea ce fac inseamna ca ei nu sunt indeajuns de profunzi.

Asa am ajuns sa fac versuri absurde pentru a lasa liber interpretarilor ambigue, am purtat costumatii nonconformiste doar pentru a parea unica si sofisticata, si am cantat atat cat poate s-o faca de bine un pescarus…

In prezent nu o duc prea bine, insa pinguinul mi-a spus ca ne asteapta zile bune, pentru ca undeva in America exista un alt pescarus, o anume Doamna Gaga, a carei fani odata ce vor deveni mai mofturosi se vor indrepta catre arta mea.  Oh, ce bucurie! Sper doar ca fanii mei actuali sa-mi ramana alaturi si sa nu devina cumva mai pretentiosi.

Dar catre cine s-ar putea indrepta? Madonna? Haha…

Am participat la Ora Pamantului

A mai trecut un an de cand peste un milliard de suflete prietene s-au strans intr-un act simbolic si au stins timp de o ora lustrele si veiozele, au scos din prize frigiderele si aspiratoarele, totul pentru incercarea salvarii Pamantului nostru sacru.

Este stiut faptul ca schimbarile climatice sunt cauzate in primul rand de catre oameni, in ultimele milenii temperatura pe planeta fiind perfect constanta, fara sa existe cumva ceea ce numesc unii “glaciatiuni” sau alte vrajitorii de genul. Acum cand planeta este amenintata mai mult decat niciodata de actiunile omului este timpul sa ne strangem inzecit pentru a-i constientiza si pe ceilalti de importanta reducerii consumului de energie.

Stiu ca exista carcotasi care se intreaba daca aceasta actiune chiar are vreun efect. Ei bine eu pot spune cum i-am influentat pe cei din jurul meu. Vecinul de deasupra care in fiecare sambata seara isi articula nevasta pe acorduri de manele CU TOATE LUMINILE APRINSE, este acum mult mai responsabil si are grija sa-i acorde nevestei corectiile de rigoare doar in timpul zilei atunci cand soarele inunda camerele cu lumina sa imbietoare. Iata, asadar, ca se poate.

Ecourile Earth Hour nu intarzie sa apara nici la nivel inalt. Conducatori a peste 120 de tari au salutat si sutinut Ora Pamantului si i-au asigurat pe oameni ca atat timp cat fiecare persoana in parte va fi preocupata de taierea surplusului  de consum, ei nu vor mai fi nevoiti sa-si bata capul atat de mult cu salvarea planetei. Evenimentul a mai fost laudat si de marii industriasi, acestia afirmand ca se vor implica alaturi de restul oamenilor la protejarea fragilului ecosistem, deversand apele din fabrici si uzine doar cu iubire si bunavointa iar gazele “poluante” vor fi emise numai cu fericire si primavara proaspata.

Nu mai ramane decat ca noi sa stingem lumina!

Anul asta responsabilitatea mea s-a limitat la a “stinge” lumina online, in felul asta m-am autoconstientizat de suferinta planetei si am fost impacat cu mine insumi. Oricum, vorba aia… intentia conteaza.

Anotimpul preferat

Anotimpul meu preferat este primavara. Nu este nimic mai placut decat sa simti lumina soarelui in timp ce natura te incanta cu miresmele proaspete de muguri infloriti si iarba matasoasa. Fețele oamenilor s-au descretit prin zambet iar acum acestia impart cu drag martisoare si ghiocei persoanelor iubite. Nu este doar o reinviere fizica ci si una spirituala…

Astazi am renuntat la garderoba de iarna si am iesit sa ma bucur de ceea ce ofera sezonul renasterii… Am recitat din poezia mea de suflet si am luat aparatul de fotografiat cu mine.

A trecut iarna geroasa,
Campul iata-l inverzit,
Randunica cea voioasa
La noi iarasi a venit.

Dintr-o creanga-n alta zboara
Sturzul galben aurit,
Salutare, primavara,
Timp frumos, bine-ai venit!

Turturelele se-ngana,
Mii de fluturi vezi zburand
Si pe harnica albina
Din flori miere adunand.

Canta cucu-n dumbravioara
Pe copacul inflorit,
Salutare, primavara,
Timp frumos, bine-ai venit!

Eclipsa mentala

Unii o denumesc procrastinare, altii ii zic pur si simplu lene; nu stiu exact ce e dar ma impiedica sa duc la capat orice as ince…

Nu ma impiedica insa sa citesc pana la capat comentarii inutile de pe internet.

Mila Kunis broke up with Macaulay Culkin? Are they really broken up? Maybe Mila just went on vacation & forgot him. Happens to him a lot.

Destul de nehotarata a fost si luna astazi. Posibil perturbata anticipativ de stirile apocaliptice… Intr-un final chi-ul tuturor a fost restabilit, Soarele a scapat nemancat de varcolaci, Pamantul continua sa se invarta, iar Bomba Sexy a incercat sa mai fecundeze cu un fotbalist.

Eroul zilei: Domnu’ Dorel

Undeva la polul opus al “tacutului distant“si cu aceeasi pasiune intalnita la un “Gica Contra“, intalnim individul cu radacini solide in societatea mioritica, cel care „se pricepe la tot”. Este cunoscut in cercurile pe care le frecventeaza dupa numele mic, precedat intotdeauna de un apelativ de politete. Subiectele dintre cele mai diverse abordate de catre acesta i-au adus respectul , lipsa totala de cunostinte intr-un domeniu nefiind un obstacol in a-si expune opiniile nascocite pe loc.

Siguranta si hotararea cu care vorbeste va da impresia ca argmunterea este un lucru nedemn de acesta, asadar folosirea ei este doar o pierdere de timp. Vocabularul domnului Dorel este unul rudimentar, sau „esential” cum ii place dansului sa spuna. In schimb cunoaste o multitudine de superlative iar in momentele sale de exuberanta ar putea sa foloseasca chiar si cate un epitet razlet. Felul acestuia de a descrie si cataloga este pe cat de pompos, pe atat de intrigant. O simpla caracterizare se transforma intr-un festin de aprecieri pozitive sau negative, niciodata unele fiind amestecate cu altele in acelasi subiect. In cazurile in care nu devine agasant in sustinerea cu inversunare a acelorasi idei fixe, poate fi pe alocuri simpatic si chiar un bun ajutor.

Eroul zilei: Tacutul distant

O tonalitate a vocii joasa, calculata, cu frecventa mare intre cuvinte, siguranta si eleganta in gesturile mainilor menite sa atribuie insemnatate accentuata celor spuse – toate acestea se aduna inaltei prestante prin care este perceput.

Cum ramane cu mesajul? Pertinenta? Luciditatea?

Vocabularul sau este unul marunt dar maiestrit. Vorbeste la plural si dezaproba limbajul de argou. Nu semnificatia celor spuse este pretioasa, ci forma prin care enuntul este alcatuit. Foloseste proverbe, citate si maxime latine in locul ideilor proprii (nu poti contrazice vorbele intelepte venite din popor sau pe cele ale marilor clasici). Isi exprima individualitatea prin evidentierea artelor si personalitatilor preferate. Se identifica cu naravurile elitelor chiar daca nu face parte din ele. Intr-o prima conversatie prefera sa asculte, manifestand un dezinteres vadit fata de subiectul abordat de catre interlocutorul, evident, inferior. Ridicarea barbiei si strambatul din nas va fi modul suprem de afisare a dispretului fata de un individ nevrednic unei adresari verbale.

Eroul zilei: Rebelul ignorant

Un comportament adesea intalnit este cel de Gica Contra, de rebel etern care va avea pentru fiecare circumstanta un contraargument gata pregatit si sustinut cu tarie. Rebelul va sustine contrariului in fata oricarei idei, doar pentru a-si putea afisa unicitatea data de „diferenta de gandire”. Pe de alta parte exista situatii care il pot deranja fara un motiv concret; frustrari care il vor face sa respinga anumite lucruri doar pentru ca sunt facute de diverse persoane.

De multe ori se manifesta agresiv fata de tendintele generale de comportament, indiferent daca sunt pozitive sau negative. Spui trecator ca urmezi o facultate de stat? In momentul urmator el o va sustine pe cea privata. “Marcel conduce un BMW? Ce penibil. Eu merg doar cu bicicleta!” In majoritatea situatiilor personajul nostru nu are niciun fel de cunostinte fata de ceea ce respinge din start, insa cum principiul unic este cel de a merge impotriva „curentului”, nu va intampina probleme atat timp cat este lasat sa-si duca rationamentul intr-o singura directie.

Rebelul nostru a sesizat un lucru, „aia multi sunt prosti”. De multe ori cei ghidati doar de instinctul de turma nu sunt nici cei mai ageri sau iscusiti, iar consecintele urmarii oarbe a celor din jur nu ajung sa fie nici cele mai stralucite. Partea „interesanta” e ca nu trebuie sa fi nici adept dar nici adversar al comportamentului colectiv, poti judeca si pune in balanta de unul singur ce este rau sau bine pentru tine.

Bugetarii capcauni vs. Poporul

Au trecut mai mult de doi ani de cand s-a petrecut ceea ce parea a fi doar un zvon frivol; dupa ce toata planeta fusese afectata, criza a reusit si-a faca loc SI pe meleagurile dambovitene.

Incercarile patetice ale crizei, la inceput, de a destabiliza economia „duduinda”, au fost intensificate, iar sperantele Romaniei de a deveni “a saptea putere economica a Europei”, au mai scazut intre timp.

Schimbarile aparute au dus la rediscutarea bugetului de stat, si la cautarea unor solutii reformiste. Solutiile nu au intarziat sa apara, iar problemele au fost identificate imediat: oamenii. Inpropriu spus „oameni”, denumirea uzuala fiind „bugetari”, sau persoana care lucreaza la stat / platita din bani publici. Necesitatea bugetarilor intr-un numar infim (cateva mii) este discutabila , insa cei peste un milion de angajati la stat pot fi oricand inlocuiti in sistemele private! In ultimii douazeci de ani s-a lucrat intens pentru a inlesni tranzitia catre privatizarea sistemelor publice, s-au format oameni profesionisti si integri care sa poata negocia la sange contractele de privatizare, astfel incat populatia sa fie cat mai avantajata.

Pana cand aceasta tranzitie se va face, sa ne amintim inca o data caracteristicile celor care macina sistemul public:

Profesorii – lenesii cu averi din meditatii

Asa cum o vanzatoare de flori, sa-i spunem „Cornelia”, contribuie la educatia oamenilor prin initierea in stiinta plantelor, florareasa fiind o veriga vitala in progresul societatii, profesorul care lucreaza pe acelasi salariu dar pe un numar de ore considerabil mai mic ar trebui sa renunte la orice fel de retributie, mai ales cand profesia aleasa nu vine cu nimic in plus, profesie care dealtfel este una nobila iar banii nu fac decat sa-i pateze reputatia!

Suspectez ca invatamantul abunda de samani si vrajitoare, numai in felul asta mintile neprihanite ale unor participanti onesti la presedentie ar fi putut face promisiuni electorale departe de aplicabilitatea practica. O vina este a educatoarelor din gradinite, aceste neo mame-omizi, care au reusit sa manipuleze parlamentarii in a adopta o lege de marire a salariilor! Norocul a facut insa, ca o data alegerile fiind terminate iar castigatorii cunoscuti, acestia sa devina imuni la farmecele miraculoase si sa reuseasca sa stavileasca legea majorarii salariilor – chiar daca astfel s-au facut mici compromisuri, fiind incalcate unele aspecte cu caractere mitologice intr-un stat, cum ar fi drepturile fundamentale ale omului, cele constitutionale, sau unele forme ciudate de comportament fata de electorat, cum ar fi recspectul (unii spun ca acesta nici nu ar fi un cuvant!)

Aceleasi aptitudini supranaturale fac ca indiferent de performantele unor profesori in invatamant, acestia sa continuie sa capuseze sistemul, neputand fi concediati de nicio fiinta cu sange cald! Insa ca de fiecare data lucrurile negative se contrabalanseaza cu cele pozitive… Sute de candidati pe cate un post de titularizare se felicita ca dupa clipele de ratacire din anii de specializare nu vor ajunge sa profeseze, si astfel pot urma cursurile de reconversie profesioanala, care vor deschide noi orizonturi in larga piata a ofertelor de munca.

Medicii – spagarii corupti

Medicul roman, aceasta specie inumana, care desi este platita pe masura meseriei (aproape de doua ori cat florareasa Cornelia!), are curajul si nesimtirea de a primi ciubucuri din partea pacientilor! Desi sentimentul de satisfactie avut dupa salvarea unui om de la moarte duce la exaltare si implinire sufleteasca, pe langa acest lucru s-a demonstrat ca poate avea si efecte adiacente, cum ar fi estomparea facturilor, disparitia stranie a proprietarului caruia trebuie sa-i platesti chiria, si incetarea unor nevoi fundamentale, printre care cele de hrana sau odihna. Astfel un medic care pretinde mai multi bani sau conditii mai bune in spitale, trece bariera oricarui bun simt, fiindca odata ce si-a ales profesia, are obligatia nestramutata de a nu avea pretentia la foloase banesti sau materiale!

Daca in timpul comunismului situatia infrastructurii sanitare era dezastruoasa, in ultimii 20 de ani s-au construit spitale, au fost dotate cu cele mai recente echipamente, iar munca medicilor a fost usurata substantial, acestora ramanandu-le timp ca intre doi pacienti, sa studieze reviste medicale de specialitate, sau sa participe la diverse simpozioane medicale. In ciuda acestor conditii oferite de catre stat, tinerii medici antinationalisti, asistentele ucigase si infirmierele nemiloase continua sa plece in Occident in goana dupa parvenire!

Functionarii publici – nesimtitii nefolositori

Fiecare dintre noi a intalnit cel putin o data in viata un functionar public nesimtit, obraznic sau incompetent. O dovada ca pentru cel putin un roman, exista un functionar public care sa reprezinte un exemplu negativ! Douazeci si doua de milioane de exemple negative! Ceea ce denota ca nu este o vina a sistemului ci o vina strict individuala, pentru fiecare persoana care lucreaza in administratia de stat!

Odata inceputa profesia de functionar public, persoana in cauza devine incapabila de reactii emotionale, ceea ce o face imuna la invective, acuzatii, termene limita aberante sau birocratie. Asadar reactiile deplasate ale functionarilor publici fata de oameni, pe langa factorul profesional, sunt complet nejustificate si pe plan uman!

Sistemele informatice implementate permit in orice moment inlocuirea persoanelor de la ghisee cu niste simple calculatoare, instruirea preliminara a populatiei avand un succes rasunator chiar si in cele mai izolate sate din Maramures!

Imi permit sa aduc o mica critica actualilor conducatori, aceea ca nu au starpit definitiv functionarii publici, fiindca este stiut faptul ca nu penalizarea, ci eradicarea totala a acestora va fi cea care va imbunatati sistemul! Astfel salariile platite de catre stat, se pot intoarce catre noi prin scutiri de taxe, impozite mici, investitii continue de eficientizare a sistemelor publice si infrastructura ultramoderna!

Urmeaza:

Magistratii – securisto-comunistii

Pompierii – umflatii puturosi

Picioarele lungi ale minciunii

Din anumite motive ajung in fiecare seara sa rasfoiesc editia locala gratuita a ziarului „Adevarul”. Pe ultima pagina la rubrica in care sunt prezentate diverse persoane, exista o sectiune „ce-i place”/„ce nu-i place”. La partea cu „ce nu-i place” toti cei prezentati scot in fata ca principala nemultumire felul anumitor oameni de a minti si a fi ipocriti.

Exista si posibilitatea ca cel/cea care publica articolele ar putea uneori sa completeze sectiunea fara a le mai pune macar intrebarile celor intervievati, insa mi s-a intamplat de multe ori sa dau peste persoane care sa trancane cliseul cu „urasc minciuna”.

Desi fatarnicia sau minciunile fac parte din viata oricui, fie ca le faci pentru tine, pentru altii, sau pur si simplu pentru pentru a evita anumite conflicte de idei sau de alta natura, in momentul in care anumite persoane sunt puse fata in fata cu “acuzatiile” de minciuna, imediat se instaleaza atitudinea de dezaprobare si respingere totala.

Ceea ce deranjeaza cu adevarat, este atunci cand minciuna nu se mai poate justifica decat printr-un mod egoist. Atunci cand dezvolti o rutina din a minti si o faci intr-un mod deliberat doar pentru propriul amuzament. Sau cand intr-o disputa verbala continui sa aduci argumente inventate doar pentru a nu-ti „pata” orgoliul.

Ipocrizia se manifesta mai degraba prin atitudinea de superioritate in care se plaseaza unii atunci cand condamna minciuna in forma ei simpla. Cu siguranta cusururile de adaptare ale omului la societate nu se aplica si pentru acestia…


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.